Category: Blog

blank

ROLUL JOCUL SENZORIAL ÎN DEZVOLTAREA PSIHICĂ, FIZICĂ ȘI EMOȚIONALĂ A COPILULUI ANTEPREȘCOLAR

Jocul senzorial este orice activitate care stimulează simțurile copilului și îi oferă posibilități nemăsurate de explorare și învățare. Jocurile senzoriale pot fi de atingere, de vedere, de auz, de miros și de gust, în funcție de organele de simț antrenate și se pot desfășura oriunde și implica orice material din natură, din jurul nostru/al copilului.

Centrul de jocuri senzoriale îl ajută pe copilul de vârstă mică să își exerseze abilități din toate domeniile de dezvoltare:

  • Motorii, fine și grosiere (trage spre el diverse recipiente, le umple si le varsă) ;
  • Să își dezvolte limbajul (numește și denumește jucăriile, culorile, simțurile) ;
  • Să asimileze concepte și noțiuni (mai mic, mai mare, greu, plutește) ;
  • Să realizeze experimente de tipul cauză-efect:
    • dacă arunc o jucărie de lemn în apă, se scufundă ;
    • dacă pun o picătură de culoare în apă, toată apa se colorează;
  • Să exerseze roluri și să integreze roluri.

Pentru jocul gustului: se aduc pe o tavă câteva fructe cunoscute de copil: măr, banană, portocală, cireșe. Sunt întrebați copiii dacă știu numele fructelor, sunt chemați să facă asocieri nume-fruct, apoi este ales câte un copil pe rând și i se ofera, cu ochii închiși  să guste o bucățică dintr-un fruct de pe tavă. El trebuie să recunoască și să numească fructul gustat. Ceilalți colegi/ adultul vor confirma dacă răspunsul dat este corect sau nu.

Pentru fixarea cunoștințelor, copiii vor colora organul de simț responsabil cu gustul: limba

 

blank

Cum sa devii un parinte bun/competent

Cunoaşterea copilului este o necesitate, părintele are obligaţia să cunoască temperamentul copilului pentru că educaţia trebuie individualizată în funcţie de temperamentul şi reactivitatea lui.

Este important ca părintele să ştie că mediul de viaţă şi educaţia sunt factori esenţiali în dezvoltarea copilului, în orice familie, copiii au nevoie de multă iubire, grijă şi atenţie. Ei se simt iubiţi şi în siguranţă când sunt ascultaţi fără să fie certaţi.

Dacă „li se tot face morală” şi nu vor fi ascultaţi, ei vor începe să-şi ascundă sentimentele, nevoia de comunicare fiind strâns legată de nevoia de dragoste.        Autoritatea părintească nu se realizează prin forţă şi brutalitate. Ea este rezultatul firesc al unor relaţii echilibrate, morale şi umane. O autoritate firească duce la relaţii de destindere şi ataşament, o falsă autoritate duce la o relaţie tensionată, la conflicte permanente. Autoritatea părintească trebuie să fie suplă, fermă şi să se adapteze vârstei.      Ea presupune un climat de afecţiune şi dreptate, stăpânire de sine, înţelegere şi spirit de colaborare între copil şi părinte.

Formarea personalităţii copilului implică şi rezolvarea unor situaţii conflictuale şi frustrante. Pentru copil este îngrozitor să audă vocile furioase ale părinţilor, când unul e contra celuilalt. Este important să-i vadă pe părinţi că îşi soluţionează diferenţele de opinie în mod ponderat. Stările conflictuale în lanţ dintre copil şi părinţi sau intre părinţi, îl fac pe copil să-i fie teamă, să mintă, să părăsească domiciliul, să vagabondeze, să fure.

În ceea ce priveşte familia, se diferenţiază trei grupe de greşeli educative ale părinţilor: grija excesivă, severitate excesivă şi indiferenţa.

  • În familiile cu părinţi hiperprotectori copiii sunt neliniştiţi, fricoşi, dependenţi, greu adaptabili, în cazul în care avem de-a face cu părinţi inconsecvenţi, oscilanţi, care trec de la asprime exagerată, la exces de protecţie, îngăduinţă şi răsfăţ, copiii au dificultăţi în comportare, tulburări de echilibru emoţional şi afectiv.
  • Unii părinţi ţin neapărat să-şi vadă realizate prin copii propriile lor aspiraţii, dorind chiar să le impună o anumită profesie. Din această cauză şcolarul intră în conflict cu posibilităţile lui de efort, fiind supus unei supraîncărcări ce poate avea repercursiuni de natură psihică.
  • La fel de grav este şi dezinteresul faţă de educaţia copilului. În cazul în care tatăl este prea exigent iar mama prea indulgentă nu se poate realiza educaţia, în subconştientul copilului născându-se opoziţia tată-mamă. Atunci când ambii părinţi sunt exagerat de severi climatul educativ va fi aspru, copilul va avea stări de neîncredere în forţele proprii, va fi impulsiv, gata de apărare sau dimpotrivă se va lăsa pedepsit pentru orice.

Părintele este pentru copil şi un bun educator, el trebuie să-i stimuleze efortul, spontaneitatea, fantezia, iniţiativa, independenţa, încrederea în sine.

Pentru aceasta părinţii ar trebui:

  • să-şi cunoască bine copilul, observându-1 şi antrenându-1 de mic în activităţi, ţinând cont însă de posibilităţile lui psiho-fizice;
  • să asigure copilului în casă un spaţiu al lui, un loc în care să se poată odihni, juca, în care să poată experimenta, citi şi visa sub supravegherea părinţilor;
  • să-i permită să se antreneze în activităţile extraşcolare pentru a-şi satisface trebuinţele de activitate şi de cunoaştere;
  • să-l sprijine în menţinerea unui echilibru între efortul depus pentru pregătirea şcolară şi timpul afectat pentru activităţile de tip „pasiune”;
  • să-i ofere modele ale unor tineri, adulţi cunoscuţi care s-au afirmat prin învăţătură şi comportare demnă;
  • să continue munca educativă sprijinind concret copilul în depăşirea dificultăţilor.

Metoda cea mai adecvată pentru educaţia copilului este dialogul care poate avea loc în orice împrejurare, la plimbare, la joacă, la spectacol, la muncă, etc.

Copilului îi place să i se acorde multă atenţie, astfel el putându-se afirma. Părinţii trebuie conştientizaţi că singura investiţie de valoare, niciodată falimentară pe care familia o poate face pentru copil este investiţia pentru mintea şi sufletul acestuia.

 

blank

Disciplina pozitiva a copiilor

Disciplinarea copiilor este rezultatul muncii si eforturilor parintilor de-a lungul copilariei. Ei isi focalizeaza atentia in educatia copilului pe ceea ce “NU” trebuie sa faca acesta, pentru a-l mentine in siguranta si pentru a-l face sa se comporte civilizat. Specialistii sustin ca daca te concentrezi mai mult pe lucrurile pe care copilul “poate” si “trebuie” sa le faca, decat in a-i interzice altele, este cea mai buna metoda de disciplinare a lor.

Sistemul conventional de disciplinare a copiilor este acela care se bazeaza pe consecinte si pedepse. Este cel in care termeni si expresii ca “nu”, “stop” “esti pedepsit”, “e interzis sa faci asta”, “este gresit ce faci” etc. sunt pe ordinea de zi. Cele mai multe rezultate ale acestui sistem se oglindesc in frustrarea parintilor si infrangerea lor, deoarece copiii nu numai ca nu dau ascultare acestor porunci ale lor, dar de cele mai multe ori se razvratesc impotriva lor.

                   Ce este disciplina pozitiva?

Disciplina pozitiva recunoaste faptul ca cele mai multe comportamente din viata de zi cu zi sunt invatate prin preluarea lor de la alte persoane, modelarea lor si raspunsul pe care il dam la ele. Copii vor cu toata fiinta lor atentie si fac tot posibilul sa o obtina, si de multe ori reusesc, indiferent de mesajul pe care parintii il transmit in disciplinarea lor.

Secretul disciplinarii pozitive consta in concentrarea parintelui asupra tipurilor de comportament pe care copilul vrei sa le aiba, decat pe respingerea si incercarea de a-l determina sa nu faca unele. De exemplu, in loc sa spui copilului “nu lovi” este indicat sa spui “joaca-te frumos cu prietenul tau”, “fii prietenos cu copilul”.

Atunci cand ii spui exact copilului ce sa faca esti foarte clar/a in privinta asteptarilor pe care le ai de la el, copilul este mai dispus sa isi schimbe comportamentul in acest fel. Daca ii interzici sa faca anumite lucruri, copilul gaseste alte metode pentru a-si atinge scopul. De exemplu, daca i-ai zis “nu lovi” atunci va apela la muscat, vorbit urat sau la aruncat cu lucruri in el.

Ce trebuie sa faci pentru a-ti diciplina pozitiv copilul?

  • laudam purtarea adecvata a lui (fii specifica, descriptiva, entuziasta si afectiva in acest sens);
  • ignora din cand in cand micile abateri de comportament (care nu sunt periculoase sau atat de importante);
  • redirectioneaza-i sau distrage-i atentia atunci cand incepe sa se poarte urat/neprietenos;
  • fii clara si concisa in a-i da indicatii (fii imperativa si nu te adresa sub forma de intrebari; foloseste intotdeauna cuvantul “te rog”);
  • poarta-te asa cum ai vrea sa o faca si copilul tau; copiii imitaadultii si invata din comportamentul celor din jur.

Ce nu trebuie sa faci in disciplinarea lui?

  • niciodata nu agresa in vreun fel (fizic sau emotional);
  • nu incuraja purtarea neadecvata prin mustrari si predici pentru ca nu functioneaza!;
  • repeta anumite comenzi sau cerinte de mai multe ori; de obicei, copiii nu fac ce li se spune de prima data; in plus, daca ii spui ce sa faca doar o singura data, cererea isi pierde din putere iar copilul o uita repede, daca ii este repetata constant, i se va implementa in sistemul de valori si va actiona in consecinta.

blank
26 iulie 2019 by admin 0 Comments

Invatarea prin joaca

Jocul este cea mai importanta activitate a copilului din momentul in care se naste si pana in momentul in care ajunge la varsta maturitatii si contribuie la dezvoltarea cerebrala, copilul invatand lucruri esentiale in dezvoltare si comportament, care reprezinta o fundatie pentru toata viata.

Invatarea prin joaca este o metoda folosita in psihologia si educatia copilului pentru a-l ajuta sa-si insuseasca cunostinte noi si sa devina constient de mediul care-l inconjoara, fiind una dintre putinele activitati care stimuleaza dezvoltarea copilului in toate aspectele ei. Ea paveaza o cale sigura pentru invatarea pe termen lung.

Joaca este instinctiva si distractiva pentru copil. Copilul nu trebuie sa se implice in jocuri greoaie si sofisticate pentru a beneficia de avantajele jocului. Chiar si atunci cand este bebelus si se joaca cu obiectele din jur, cuburi sau animalute de plus sau cand creste si incepe sa descopere lumea desenului, a puzzle-urilor si a altor joculete, el invata tot timpul lucruri noi, se maturizeaza emotional, dobandesc incredere in forte proprii.

Joaca este cea mai buna metoda stimulativa si creativa care se preteaza la nivelul de intelegere a copilului si il ajuta sa invete lucruri noi si destul de complicate printr-o metoda facila pentru el.

Prin joaca, copiii descopera tot timpul abilitati noi si metode de a rezolva probleme, solutii eficiente, inventeaza, testeaza idei si experiente noi. Fiecare micut are nevoie de timp de joaca zilnic si de diversificarea experientei de joc

Inca din prima zi de gradinita, copilul isi dezvolta puterea de a relationa. Incearca sa ia jucariile altor copii, este dornic de cunoastere, sa exploreze un spatiu nou. In copilarie, activitatea numita joaca ocupa tot spatiul care ramane in afara meselor, somnului, igienei si plimbarii, desi si in acestea exista forme de joaca. Un copil care “pescuieste” taietei din supa este mai aproape de ceea ce se numeste “a se juca” decat de “a manca”. Un copil care plesneste apa din cadita sau altul care isi desface mereu sireturile de la pantofiori, sunt mai aproape de o activitate de joaca decat de cele de spalat si respectiv descaltat. De aceea, se spune ca cei mici invata totul prin joaca. De-abia aproape de varsta scolara, copilul spune ca invata poezia si apoi se duce sa se joace sau povesteste ca la gradinita invata engleza dar se si joaca.

O latura importanta a jocului este grupul cu care trebuie sa se desfasoare aceasta activitate. Grupul reprezinta cheia fericirii in cadrul unui joc. Orice copil integrat intr-un grup radiaza de fericire atunci cand se joaca anumite jocuri, pe cand un copil care se joaca singur nu poate fi fericit. Jocul presupune socializare, care la o anumita varsta te poate avantaja, deoarece socializarea are un rol important in viata noastra. Doar cu ajutorul socializarii iti poti forma grupul de prieteni, poti cunoaste multe persoane, iar datorita acestora poti fi fericit.

Jocul prin diversitatea sa, favorizează dezvoltarea aptitudinilor imaginative, a capacităților de creare a unor imagini sistematizate despre lumea înconjurătoare, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări, de a manipula obiectele în timpul jocului având ca model acțiunile concrete.

Jocul dezvolta un nou nivel de intelegere la copil. Vorbeste pe limba lui si faciliteaza asimilarea unor informatii complicate. O abordare coerenta si bine gandita a jocului asigura o dezvoltare cognitiva complexa pentru copil. Raspunde nevoilor individuale ale micutului, contureaza principalele abilitati in dezvoltare si satisface nevoia lor de explorare si cercetare a lumii inconjuratoare.

Desigur copilul care se joaca ore intregi consuma multa energie, dar acest consum de energie se produce si in desfasurarea altor forme de activitate cum ar fi invatatura, munca, fara ca activitatile respective sa se identifice cu jocul.  Jocul ar putea fi considerat un exercitiu pregatitor, conform acestei conceptii jocul fiind activitatea prin care copilul ar putea exersa pentru viata de mai tarziu (din perioada maturitatii).

 

 

blank
12 iulie 2019 by admin 0 Comments

Adaptarea copilului la gradinita

Gradinita este primul spatiu de autonomie al copilului, primul loc in care incepe viata lui fara prezenta permanenta a parintilor. Este un spatiu in sine, fizic si psihic, cu care copilul pentru a se adapta este necesar sa poata stabili o relatie. Nu este doar un spatiu de asteptare pe perioada serviciului parintilor sau pana cand cineva va putea lua copilul, ci este un spatiu pe care copilul il investeste intr-un fel anume si fata de care va avea anumite trairi.

Perioada de acomodare este o experienta diferita pentru fiecare copil. Momentul in care un copil incepe sa frecventeze gradinita reprezinta un pas important si de aceea are nevoie de sprijinul familiei si al gradinitei in care este acomodat.

Pentru a se putea adapta la gradinita copilul trebuie sa poata pleca din sanul familiei, sa se poata separa de parintii sai pe perioada timpului petrecut la gradinita, sa existe capacitatea copilului de a pleca si cea a parintilor de a-l lasa sa plece.

De cele mai multe ori parintele este mai dependent de copil decat este copilul de parinte, iar teama si durerea despartirii parintelui de copil, este resimtita de copil, lucru care accentueaza anxietatea, va conduce adesea la refuzul copilului de a mai merge, se va ajunge la o stare de angoasa si disconfort, la o retragere a sa si la lipsa unei relatii cu spatiul educational, colegii-parteneri de joaca, educatoarea, jucariile. Copilul ramane undeva la intrare, intre casa si gradinita. De aceea, o stare psihica optimista si increzatoare este recomandata pentru a usura perioada de tranzitie a copilului.

Am intalnit parinti care nu sunt pregatiti emotional sa-si lase copilasii la gradinita. Ii inscriu pe copii la gradinita, apoi cand vine ziua cea mare, sunt foarte emotionati incat incep sa planga. Consideram ca inainte de a aduce copiii la gradinita pentru prima data, trebuie ca parintii sa se pregateasca din punct de vedere emotional si psihic pentru acest lucru. Dupa parerea noastra, prima zi de gradinita este atat a copilului, cat si a parintelui.

Multe dintre mamele aflate la primul copil nu isi vor lasa copilasul in patut sa adoarma singur. Vor fi mult mai linistite daca stau langa acesta, adormindu-l si privindu-l cu multa dragoste. Uneori, ii canta ceva linistitor in timp ce il mangaie. Unii copii sunt obisnuiti cu o paturica sau o jucarie inca de bebelusi, lucru pretios cu vor veni la gradinita pentru ca reprezinta o bucatica din „acasa”, ceva famliar lor.

Si mai tarziu, la 3-4 ani, intalnim copii care au nevoie sa fie adormiti de un adult si altii care se joaca pana adorm. Acest lucru se intampla atat acasa cat si la gradinita. Copiii care sunt obisnuiti sa se joace in patut pana adorm sunt cei care vor adormi si la gradinita, iar cei care nu pot face acest lucru si sunt dependenti de mama sau un adult, nu vor adormi la gradinita, plang, refuza sa se dezbrace si sa se culce, intra in panica si ulterior pot refuza gradinita din cauza ca trebuie sa doarma la pranz. Este una din marile probleme de adaptare la gradinita alaturi de cea a meselor.

Asadar autonomia la copiii mici este extrem de importanta pentru ca desprinderea de familie, pe care copiii o resimt ca pe o suferinta si nu ca pe o experienta noua, sa fie mai putin dificila.

Parintii trebuie instiintati despre cum se simte copilul in perioada de acomodare si linistiti in acelasi timp. Ei trebuie sa stie ca refuzul copilului este absolut normal in aceasta perioada, si sunt necesari pasi mici spre adaptare in fiecare zi, tinand cont si de faptul ca exista diferente mari la copii in ceea ce priveste drumul catre independenta.

Educatoarele stiu cum sa se ocupe de copiii care sunt foarte atasati de parinti, dar pentru aceasta este nevoie ca parintii sa o lase sa se ocupe de situatie. Daca copilul va vedea ca parintele se intoarce atunci cand el plange, acesta va capata acest obicei, iar cu timpul va fi mult mai greu sa se schimbe. Copilul dumneavoastra va capata in scurt timp incredere in educatoare/ingrijitoare si mediul organizational iar teama va disparea. Este foarte important ca inainte de inceperea activitatii in gradinita sa va pregatiti si dumneavoastra, ca parinti, psihic pentru acest moment.

In privinta gradintei insa, este vorba atat de capacitatea copilului de a relationa cu alti copii si alti adulti, lucru lesne de observat in parc sau in vizite, de modul in care reactioneaza la nou, existand copii care sunt foarte conservatori si altii care se simt atrasi de jucarii noi cat si de capacitatea de a se separa pentru un timp de mama sau familie in general.

Ce se intampla cand un copil care nu se poate separa de familie, nu mananca sau nu se joaca singur, este dus la gradinita? La inceput plange si se agata de mama sa, refuza sa intre in gradinita sau sa ramana acolo. Apoi, pe masura ce trec zilele si procedura se repeta, in functie de capacitatea lui de a se adapta, poate sa nu mai planga si sa para ca s-a obisnuit dar fara a se integra intre copii sau a povesti ulterior dupa ce este luat, ce a facut la gradinita, ca si cum ar sta la gradinita ca n-are incotro si nicidecum ca ii face placere.

Aceasta stare nu depinde in niciun fel de tipul gradinitei, de cum sunt educatoarele sau de cat este de dotata gradinita. Parintii pot fi incantati de dotarile gradinitei, de limba straina care se preda in cadrul gradinitei sau de alte optionale, dar copiii nu reusesc sa le aprecieze deoarece pentru cei mici,“la gradinita” este opusul lui “acasa” sau echivalentul lui “fara mama”.

Dupa o perioada mai indelungata de acomodare (depinde de copil), copilul se poate atasa de educatoare sau personalul pe care il vede cel mai des in fiecare zi. Educatoarea, poate tine locul mamei la gradinita, astfel incat copilul sa simta mai putin lipsa acesteia, producandu-se un atasament puternic intre copil-educator.

Este foarte important pentru copii sa se simta in siguranta si sa nu se simta uitat! In primele zile parintilor li se recomanda sa vina putin mai devreme pentru a putea lua copilul acasa. O rutina de despartire il va ajuta sa se simta in siguranta mai rapid. Inainte de a aduce copilul la gradinita, este recomandat parintelui sa ii povesteasca copilului cum va decurge ziua, iar copilul trebuie asigurat ca va fi luat.

Copiii, mai ales pana la 3 ani, nu au notiunea timpului, insa ei se obisnuiesc cu o rutina. Este recomandat ca acestora sa li se vorbeasca in termeni de “dupa ce mananci si dormi, voi veni sa te iau”. Inca un element foarte important este ca parintele sa vina la timp sa ia copilul pentru ca la sfarsitul zilei se poate ca el/ea sa simta din nou teama, mai ales ca ii vede pe ceilalti cum pleaca.

Avand in vedere aceste aspecte ale dezvoltarii copilului si ale drumului sau de la dependenta de familie si de mama-la independenta, la curiozitate si la dorinta de nou, putem ca parinti sa ne gandim cum sa ne ajutam copilul sa se poata desprinda de mama, si sa ne straduim in cadrul familial sa il obisnuim autonom, independent in masura in care este posibil, sa petreaca pentru cateva minute pe zi singur, cand este mic, sa se joace cand este singur in camera lui cateva minute sau sa ramana cu o alta persoana, sau sa il obisnuim sa petreaca timp si intr-un alt loc sau cu alte persoane decat mama, pentru a pregati mersul la gradinita. Cu cat aceasta trecere se face mai lin si este mai putin traumatica, cel mic are sanse mai mari sa o accepte, iar experienta primelor zile de gradinita sa fie mai placuta.

 

blank
2 iunie 2019 by admin 0 Comments

ACTIVITĂȚILE OPȚIONALE, UN TREND SAU O NECESITATE?

La CASTELINO BABY, opționalele sunt oportunități de descoperire a talentului copiilor, a intereselor și aptitudinilor acestora. Oferta de activitati optionale este elaborata pentru fiecare an scolar, tinanad cont de interesele copiilor, dar si de propunerile parintilor. Activitatile optionale vin in completarea celorlalte activitati din gradinita si ofera parintilor posibilitatea de a descoperi la copiii lor diverse aptitudini artistice si intelectuale.

Fiecare grădiniţă îşi alege ce fel de cursuri opţionale să desfăşoare, în funcţie de resursele umane şi materiale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, care stabileşte anual oferta activităţilor opţionale.

Cursurile opţionale în grădiniţă sunt menite pentru o mai bună dezvoltare a creativităţii, simţului critic, exersării unor roluri, înţelegerea sentimentelor celor din jur, desfăşurarea unor activităţi cu ambele mâini, activităţi sportive pentru o dezvoltare fizică cât mai bună şi multe altele. Părinţii trebuie să cunoască înclinaţiile copilului, cum vor să îşi îndrume copilul în viitor, spre ce să se îndrepte.

  • Jocul, reproducerea, observarea, modelarea, dialogul teatral, jocul de rol, jocul imaginativ, dramatizarea şi conversaţia îi ajută pe cei mici să îşi dezvolte vocabularul.
  • Pictura, dansul, activităţile sportive, pe care cei mici le privesc ca pe o joacă sunt foarte importante pentru evoluţia normală a unui copil.
  • Sportul şi alimentaţia trebuie să fie foarte importante pentru părinţii care îşi doresc un copil sănătos.
  • Învăţarea unui instrument, dezvoltarea imaginaţiei şi vocabularului prin poezie şi literatură, dar şi îndrumarea spre cursuri cu elemente religioase, unde copiii învaţă lucruri noi, pot fi cursuri opţionale benefice.

Prin intermediul activităților opționale care completează armonios cadrul activităților didactice, gradinita asigură dezvoltarea pluridisciplinară a copiilor.

De multe ori, când vin la vizionare pentru înscrierea copilului la grădiniță, părinții ne întreabă ce activități opționale avem. Uneori, chiar de la grupele de antepreșcolar.

Din fericire pentru părinți avem răspunsuri pentru ambele întrebări: cei mici beneficiaza in primul an de gradinita de opționalul ”Micul Olar” pentru dezvoltarea motricității fine a mainilor, opțional inclus în taxa lunară, precum și alte opționale în funcție de vârstă și grupa în care vor fi integrați, cum ar fi: limba engleză, micul bucătar, micul ecologist, bune maniere, croitorașul iscusit și educație motrică, toate având conexiune directă și continuitate cu activitățiile pe domenii experiențiale pe care le prevede Curriculum Național pentru educația timpurie.

Însă alte opționale de ce ar mai fi necesare? Pentru a le ocupa timpul copiilor, pentru a-i încărca și așa cu foarte multă informație, din dorința de a-i pregăti cât mai bine și mai variat pentru o societate competitivă? Sau pentru a le oferi șansa să descopere ce talente ascunse au, ce îi pasionează?

  • Sunt părinți care consideră că ceea ce învață la grădiniță este suficient, cât e copil să se joace.
  • Sunt părinți care își înscriu copilul la toate opționalele, ca să nu se plictisească și să știe să facă de toate: înot, dans, balet, pictură, limbă străină, dezvoltare personală, robotică etc.
  • Sunt părinți care îi prezintă copilului câte un opțional, maxim două pe lună, pentru ca acesta să își facă o idee dacă îi place sau nu, urmând ca apoi copilul să fie cel care hotărăște ce îl atrage, ce îi place, ce îl face fericit!

 

Dumneavoastră ce părere aveti?

blank
29 mai 2019 by admin 0 Comments

Ziua Tatălui la grădinița 🏰CASTELINO🏰BABY🏰

De cele mai multe ori copiii își văd proprii părinți ca niște supereroi, ca modele de urmat și sunt dornici să își petreacă un timp cât mai îndelungat cu ei. Rolul tatalui insa in relatia cu copilul sau, este mai amplu decat cel de model masculin. Ca si mama, tatal ii ofera copilului iubire, intelegere, sustinere morala si intelectuala, ii defineste personalitatea, sistemul de valori morale, ii este alaturi neconditionat si il incurajeaza in explorarile sale.

Copiii care au relatii frumoase si apropiate cu ambii parinti sunt mai bogati emotional, mai siguri pe ei, au o dezvoltare cognitiva mai buna si socializeaza mult mai bine.

Din dorința de a le face și copiilor și părinților o surpriză, ne-am gândit să organizăm petrecerea de Ziua Tatălui la grădiniță. La gradinita 🏰Castelino🏰Baby🏰, taticii au fost întâmpinați de copiii dornici să își revadă tăticii, să le prezinte cadoul-surpriză pe care îl pregătiseră/îl confecționaseră cu o zi înainte alături de mămici, să se joace alături de ei.

Tații au făcut echipă, fiecare cu copilul dumnealui și au lucrat împreună, au avut diferite sesiuni foto, au participat la jocuri și concursuri, au fost premiați și aplaudați. Jocurile de cunoastere, de autocunoastere, de-a baba oarba, pictura, labirinturile, cantecelele si poeziile au asigurat buna dispozitie a parintilor si veselia copioasa a copiilor. 👫👫

Iar mămicile s-au pregătit in prealabil și au organizat un Târg de dulciuri hand-made cu care s-au delectat atât copiii, cât și tăticii. 👫👫

Chiar dacă oficial ziua tatălui este pe 12 mai, noi am organizat Șezătoarea Mămicilor luni, pe 13 mai, pentru a putea pregăti surpriza tăticilor, iar marți, pe 14 mai am sărbătorit Ziua Tatălui cu mult entuziasm și voie bună.

Acestea sunt momente deosebite în viața copiilor, clipe memorabile pe care și le vor aminti cu mare drag și peste ani!

La multi ani, Tati!

 

blank
18 mai 2019 by admin 0 Comments

Valențele educative ale poveștilor la copii de vârsta preșcolară

   La vârsta copilăriei, poveştile şi basmele sunt mai mult decât simple istorisiri. Ele reprezintă un instrument foarte important aflat la îndemâna părinţiilor, pentru a stimula dragostea de lectură şi cărţi, curiozitatea intelectuală a micuţului, dar şi un instrument pentru a consolida legătura afectivă copil-părinte.

   În această etapă se fixează principalele valori şi modele de viaţă, iar copilul se identifică cu personajul care corespunde cu modelul educaţional existent. Personajele din basme ne însoţesc în anii copilăriei şi ne oferă modele pe care să le urmeze în viaţa adultă.

   Prin intermediul poveştilor, copilul descoperă lumea şi se poate plasa în situaţii de viaţă în afara contextului familial. Prin lupta dintre bine şi rău şi situaţiile conflictuale întâlnite, copilul învaţă strategii de viaţă, descoperă consecinţele unor fapte şi atitudini şi îşi însuşeşte comportamente sociale pozitive.

   Fără a fi obligat să treacă printr-o experienţă negativă, copilul poate învăţa astfel să descopere lumea din jur, oamenii şi modul în care aceştia acţionează în diferite situaţii de viaţă. Multe dintre poveştile pentru copii semnalează la nivel metaforic lupta dintre bine şi rău, identifică principalele tipologii comportamentale, precum şi modul în care anumite situaţii concrete de viaţă îşi pot găsi rezolvarea.

   În povești ca Scufiţa Roşie și Capra cu trei iezi,  copiii înţeleg faptul că, până la o anumită vârstă, trebuie să asculte şi să respecte sfatul părinţilor pentru a evita pericolele iminente.

   Finalul acestor poveşti aduce întotdeauna soluţia salvatoare prin implicarea factorilor educaţionali, reprezentaţi de familie şi ceilalţi formatori din viaţa copilului.

Poveştile stimulează dorinţa de cunoaştere, imaginaţia şi creativitatea copilului.

   Contextul narativ al basmului facilitează accesul copilului la cuvinte şi expresii noi, permite înţelegerea sensului unor cuvinte abstracte sau metaforice, dezvoltând astfel limbajul şi gândirea. Imaginaţia şi creativitatea joacă un rol important în viaţa copilului pentru că ea este cea care îl ajută pe copil să stabilească o legătură între lumea sa internă şi cea externă, să îşi construiască propria imagine de sine şi să dezvolte pe viitor strategii  de succes pentru rezolvarea problemelor şi identificarea soluţiilor.

   Copiii pun întrebări părinţilor, se bucură pentru victoria personajului cu care se identifică, devin trişti sau îngrijoraţi atunci când personajul respectiv se află în dificultate şi învaţă să îşi definească propriile emoţii în raport cu anumite situaţii de viaţă.

   Tot în acest context, copilul învaţă să îşi definească emoţiile pozitive în raport cu cele negative şi dezvoltă anumite comportamente de tip social.

Poveştile consolidează legătura dintre copil şi părinte prin implicarea ambelor părţi într-o activitate care îi reuneşte prin cuvinte, comportamente şi trăiri afective.

Astfel, cititul sau nararea unei poveşti poate deveni un ritual al familiei, contribuind astfel la definirea unui program comun.

blank
15 mai 2019 by admin 0 Comments

Importanța Educației Rutiere la copiii de gradinita (varsta precolara)

In urma vizitei noastre la Brigada Rutiera din Bucuresti, Micii pietoni 👫👫👫👫 de la gradinita 🏰Castelino🏰Baby🏰 au dovedit ca au cunostinte temeinice de reguli de circulatie si sunt pregatiti sa circule in siguranta in orice moment🚦🚥!

Totodata au urcat in masina de politie 🚓🚔 si pe motocicletele de politie 🏍🚨 pentru a descoperi emotiile de a pleca in misiune ca politistii adevarati 👮🏻‍♀👮🏻‍♂!

Deși poate părea mica, vârsta preșcolară este potrivită ca cei mici să învețe regulile de circulație cele mai importante:

  • Ca pieton circulăm pe trotuar,
  • Copiii trebuie să traverseze întotdeauna însoțiți de adulți,
  • Traversarea se face doar prin locurile premise și niciodată prin spatele sau fața mașinilor sau autobuzelor,
  • Traversăm pe trecerea de pietoni, pe la semafor și pe la colțul străzii după ce ne asigurăm că nu vin mașini nici din stânga, nici din dreapta,
  • Copiii au voie să se plimbe cu bicicletele, trotinetele, rolele doar în parc, nu pe trotuar, nu pe stradă,
  • La traversarea străzii, copiii trebuie să coboare de pe biciclete sau trotinete,
  • La culoarea roșie a semaforului, copiii trebuie să se oprească și se traverseze doar pe culoarea verde a semaforului,
  • Alt aspect important este și influența pe care o au copiii asupra părinților care se afla în trafic, respectiv: să stea cuminți în scaunul special, pentru a nu le distrage atenția de la trafic, să le reaminteasca parintilor că este periculos să treacă pe culoarea roșie a semaforului si de asemenea sa creeze un climat armonios parintilor. 🙂

Domnii agenți de la Brigada Rutieră care au avut amabilitatea să ne primească la dumnealor în vizită le-au prezentat copiilor: panourile de  monitorizare a traficului de pe principalele artere de circulație, precum și din intersecțiile cele mai aglomerate, baza material reprezentată de mașini și motociclete de poliție cu care se deplasează la diferite intervenții, dar și în munca dumnealor de zi cu zi și au vizionat diferite filmulețe cu situații în care copiii au traversat neregulamentar și au fost accidentați.

Preșcolarii Grădiniței 🏰Castelino🏰Baby🏰 au fost entuziasmați de activitatea desfășuratăși au fost fascinați de uniformele dnilor polițiști, de mașini și de motociclete, precum și de munca pe care aceștia o desfășoară.

Le multumim dnilor agenti Florentina si Andrei de la Brigada Rutiera pentru toate informatiile transmise si pentru rabdarea de a ne prezenta cladirea, colegii, dotarile si cateva dintre secretele meseriei!👏🏻🏰

 

blank
9 mai 2019 by admin 0 Comments

Ziua Portilor deschise la Castelino Baby

🏰Gradinita este o noua lume pe care copilul urmeaza sa o descopere, insa atat pentru copil cat si pentru familia copilului este o schimbare importanta, care necesita incurajare si rabdare, fiind un pas important in educarea copilului, atat din punct de vedere emotional cat si al dezvoltarii sociale. La Castelino Baby, 🏰Ziua portilor deschise a fost un eveniment minunat la care s-au intalnit parinti, copii, cadre didactice, personal auxiliar, activitati distractive, prezentari ale dnei psiholog, a dnei doctor nutritionist, targ de carte, degustari dulci (dar nu prea dulci:)), jocuri in curtea gradinitei si multa voiosie. Atmosfera de primavara a patruns in gradinita si in sufletul participantilor la eveniment. Multumim tuturor pentru sustinere si implicare!😊🌸🏰.

De asemenea multumim parintilor care ne-au sustinut in organizarea evenimentului si care au participat la Ziua Portilor Deschise. A fost o prima experienta de acest fel, dar cu feedback-ul pozitiv primit de la dumneavoastra ne vom mobiliza sa facem o traditie din acest eveniment! Echipa Castelino Baby🏰🌞❤