Adaptarea copilului la gradinita
Gradinita este primul spatiu de autonomie al copilului, primul loc in care incepe viata lui fara prezenta permanenta a parintilor. Este un spatiu in sine, fizic si psihic, cu care copilul pentru a se adapta este necesar sa poata stabili o relatie. Nu este doar un spatiu de asteptare pe perioada serviciului parintilor sau pana cand cineva va putea lua copilul, ci este un spatiu pe care copilul il investeste intr-un fel anume si fata de care va avea anumite trairi.
Perioada de acomodare este o experienta diferita pentru fiecare copil. Momentul in care un copil incepe sa frecventeze gradinita reprezinta un pas important si de aceea are nevoie de sprijinul familiei si al gradinitei in care este acomodat.
Pentru a se putea adapta la gradinita copilul trebuie sa poata pleca din sanul familiei, sa se poata separa de parintii sai pe perioada timpului petrecut la gradinita, sa existe capacitatea copilului de a pleca si cea a parintilor de a-l lasa sa plece.
De cele mai multe ori parintele este mai dependent de copil decat este copilul de parinte, iar teama si durerea despartirii parintelui de copil, este resimtita de copil, lucru care accentueaza anxietatea, va conduce adesea la refuzul copilului de a mai merge, se va ajunge la o stare de angoasa si disconfort, la o retragere a sa si la lipsa unei relatii cu spatiul educational, colegii-parteneri de joaca, educatoarea, jucariile. Copilul ramane undeva la intrare, intre casa si gradinita. De aceea, o stare psihica optimista si increzatoare este recomandata pentru a usura perioada de tranzitie a copilului.
Am intalnit parinti care nu sunt pregatiti emotional sa-si lase copilasii la gradinita. Ii inscriu pe copii la gradinita, apoi cand vine ziua cea mare, sunt foarte emotionati incat incep sa planga. Consideram ca inainte de a aduce copiii la gradinita pentru prima data, trebuie ca parintii sa se pregateasca din punct de vedere emotional si psihic pentru acest lucru. Dupa parerea noastra, prima zi de gradinita este atat a copilului, cat si a parintelui.
Multe dintre mamele aflate la primul copil nu isi vor lasa copilasul in patut sa adoarma singur. Vor fi mult mai linistite daca stau langa acesta, adormindu-l si privindu-l cu multa dragoste. Uneori, ii canta ceva linistitor in timp ce il mangaie. Unii copii sunt obisnuiti cu o paturica sau o jucarie inca de bebelusi, lucru pretios cu vor veni la gradinita pentru ca reprezinta o bucatica din „acasa”, ceva famliar lor.
Si mai tarziu, la 3-4 ani, intalnim copii care au nevoie sa fie adormiti de un adult si altii care se joaca pana adorm. Acest lucru se intampla atat acasa cat si la gradinita. Copiii care sunt obisnuiti sa se joace in patut pana adorm sunt cei care vor adormi si la gradinita, iar cei care nu pot face acest lucru si sunt dependenti de mama sau un adult, nu vor adormi la gradinita, plang, refuza sa se dezbrace si sa se culce, intra in panica si ulterior pot refuza gradinita din cauza ca trebuie sa doarma la pranz. Este una din marile probleme de adaptare la gradinita alaturi de cea a meselor.
Asadar autonomia la copiii mici este extrem de importanta pentru ca desprinderea de familie, pe care copiii o resimt ca pe o suferinta si nu ca pe o experienta noua, sa fie mai putin dificila.
Parintii trebuie instiintati despre cum se simte copilul in perioada de acomodare si linistiti in acelasi timp. Ei trebuie sa stie ca refuzul copilului este absolut normal in aceasta perioada, si sunt necesari pasi mici spre adaptare in fiecare zi, tinand cont si de faptul ca exista diferente mari la copii in ceea ce priveste drumul catre independenta.
Educatoarele stiu cum sa se ocupe de copiii care sunt foarte atasati de parinti, dar pentru aceasta este nevoie ca parintii sa o lase sa se ocupe de situatie. Daca copilul va vedea ca parintele se intoarce atunci cand el plange, acesta va capata acest obicei, iar cu timpul va fi mult mai greu sa se schimbe. Copilul dumneavoastra va capata in scurt timp incredere in educatoare/ingrijitoare si mediul organizational iar teama va disparea. Este foarte important ca inainte de inceperea activitatii in gradinita sa va pregatiti si dumneavoastra, ca parinti, psihic pentru acest moment.
In privinta gradintei insa, este vorba atat de capacitatea copilului de a relationa cu alti copii si alti adulti, lucru lesne de observat in parc sau in vizite, de modul in care reactioneaza la nou, existand copii care sunt foarte conservatori si altii care se simt atrasi de jucarii noi cat si de capacitatea de a se separa pentru un timp de mama sau familie in general.
Ce se intampla cand un copil care nu se poate separa de familie, nu mananca sau nu se joaca singur, este dus la gradinita? La inceput plange si se agata de mama sa, refuza sa intre in gradinita sau sa ramana acolo. Apoi, pe masura ce trec zilele si procedura se repeta, in functie de capacitatea lui de a se adapta, poate sa nu mai planga si sa para ca s-a obisnuit dar fara a se integra intre copii sau a povesti ulterior dupa ce este luat, ce a facut la gradinita, ca si cum ar sta la gradinita ca n-are incotro si nicidecum ca ii face placere.
Aceasta stare nu depinde in niciun fel de tipul gradinitei, de cum sunt educatoarele sau de cat este de dotata gradinita. Parintii pot fi incantati de dotarile gradinitei, de limba straina care se preda in cadrul gradinitei sau de alte optionale, dar copiii nu reusesc sa le aprecieze deoarece pentru cei mici,“la gradinita” este opusul lui “acasa” sau echivalentul lui “fara mama”.
Dupa o perioada mai indelungata de acomodare (depinde de copil), copilul se poate atasa de educatoare sau personalul pe care il vede cel mai des in fiecare zi. Educatoarea, poate tine locul mamei la gradinita, astfel incat copilul sa simta mai putin lipsa acesteia, producandu-se un atasament puternic intre copil-educator.
Este foarte important pentru copii sa se simta in siguranta si sa nu se simta uitat! In primele zile parintilor li se recomanda sa vina putin mai devreme pentru a putea lua copilul acasa. O rutina de despartire il va ajuta sa se simta in siguranta mai rapid. Inainte de a aduce copilul la gradinita, este recomandat parintelui sa ii povesteasca copilului cum va decurge ziua, iar copilul trebuie asigurat ca va fi luat.
Copiii, mai ales pana la 3 ani, nu au notiunea timpului, insa ei se obisnuiesc cu o rutina. Este recomandat ca acestora sa li se vorbeasca in termeni de “dupa ce mananci si dormi, voi veni sa te iau”. Inca un element foarte important este ca parintele sa vina la timp sa ia copilul pentru ca la sfarsitul zilei se poate ca el/ea sa simta din nou teama, mai ales ca ii vede pe ceilalti cum pleaca.
Avand in vedere aceste aspecte ale dezvoltarii copilului si ale drumului sau de la dependenta de familie si de mama-la independenta, la curiozitate si la dorinta de nou, putem ca parinti sa ne gandim cum sa ne ajutam copilul sa se poata desprinda de mama, si sa ne straduim in cadrul familial sa il obisnuim autonom, independent in masura in care este posibil, sa petreaca pentru cateva minute pe zi singur, cand este mic, sa se joace cand este singur in camera lui cateva minute sau sa ramana cu o alta persoana, sau sa il obisnuim sa petreaca timp si intr-un alt loc sau cu alte persoane decat mama, pentru a pregati mersul la gradinita. Cu cat aceasta trecere se face mai lin si este mai putin traumatica, cel mic are sanse mai mari sa o accepte, iar experienta primelor zile de gradinita sa fie mai placuta.